Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte şuviţele ti-aş da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de ... la care să mă-nchin.
Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti,
Abia câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.
(Veronica Micle- Sa pot intinde mana)
Nota : Am extras un cuvant dar nu pentru ca n-are semnificatie pentru mine.Ci pentru ca ... nu ti-am zis-o niciodata.Si n-as spune-o pe-un blog..
...
Nu mai am decât o sete, nu mai am decât un vis,
Vis ce-n inimă cu sânge conturat îl ţin închis;
Orişiunde-l port cu mine, şi c-o dulce voluptate
Mintea mea îl reciteşte pe când inima mea bate;
Negru, groaznic, fără milă, nu e-ntr-însul un cuvânt
Ca să nu mă facă singur uneori să mă-nspăimânt;
Ştreangul, fierul, focul, plumbul se-ntreţes să-l întocmească,
Şi-n zadar se-ncearcă unii din priviri să mi-l citească
Înainte de momentul când… — Dar visul meu cumplit
Dacă scris e să rămână un biet vis neîmplinit,
Din adâncul ei cel umed, cu aceeaşi nendurare
Groapa mea are să strige către ceruri: Răzbunare.
(Alexandru Macedonski - Vis fatal )
...
Sunt clipe când toate le am…
Tăcute, duioase psihoze
Frumoase poveşti ca visuri de roze…
Momente când toate le am.
Iată, sunt clipe când toate le am…
Viaţa se duce-n şir de cuvinte
Un cântec de mult… înainte…
Momente când toate le am…
(George Bacovia- In fericire)
...
Timpul dulce care-a mers
A lăsat în al meu vers
Ce rămâne dupe-o floare,
Urma lui mirositoare !
Astăzi florile-au trecut
Şi chiar frunzele-au căzut,
Dar amorul pe-a lui creacă
Înfloreşte făr’ să treacă !
Este el, — îl recunosc
Cu mirosul său de mosc
Ce condeiul îmi conduce
Până ce-mi va pune cruce !
Timpu-a mers. — Oh ! n-ar fi mers,
Să rămâie-n al meu vers
Numai ce ne las-o floare,
Umbra lui mirositoare !
(Alexandru Macedonski - Timpul dulce)
...
Mai bine singuratic şi uitat,
Pierdut să te retragi nepăsător,
În ţara asta plină de humor,
Mai bine singuratic şi uitat.
O, genii întristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment, -
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O, ţară tristă, plină de humor…
(Georgie Bacovia - Cu voi ... )
...
Îmi place să te văd zâmbind…
Candoarea ta îmi place…
Privindu-te, eu mă surprind
Şi zilnic n-aflu pace !
Eu aş putea dacă-aş voi
Să fac să nască-n tine
Simţirea ce s-ar învoi
Cu patima din mine !
O simt, o ştiu, eu aş putea,
Cu braţe arzătoare,
Să-ţi fac, de-ai vrea sau de n-ai vrea,
O strânsă cingătoare !
Să tremuri subt fiori ce dorm
Sau sunt în nefiinţă
Şi-ntr-o clipire să transform
Întreaga ta fiinţă !
Dar dacă stau şi mă gândesc,
Stăpân pe ezitare,
În mine însumi hotărăsc
C-ar fi o profanare !
(Alexandru Macedonski - Nu! )
...
Poezie, sau destin -
Luna urcă, somnoroasă,
Vino, vin!
Este linişte, răcoare,
Codrul e de farmec plin -
Pe sub teii încă-n floare,
Poezie, sau destin.
În suavele parfume
Poezie, sau destin -
Ori pe unde-ai fi în lume,
Vino, vin!
Îngerii deasupra noastră
Vor cânta un imn divin -
Ah, ce clară noapte-albastră,
Poezie, sau destin.
(George Bacovia - Noapte de vara )
...
O! Suflet, sparge-odată îngusta-ţi închisoare
Şi scutură-te-odată de lutul pământesc,
Ce-ţi pasă dacă-n valea de vecinică plânsoare
Mai sunt şi mai trăiesc?
Ce-ţi pasă dacă sufăr lovit de-o crudă soartă?…
Ce-ţi pasă de injurii la cari sunt supus?…
Ce-ţi pasă ca pe-o frunză răstriştea de mă poartă?
Tu eşti şi rămâi sus!
(Alexandru Macedonski -La suflet )
...
Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.
Părea că eşti
Chiar tu…
Doar sufletul tău
Mai rămânea
Să difere.
Şi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mă-ndreptau,
În marşul greu
Al străzii.
(George Bacovia - Obsesii)
...
De-aş şti că lacrimile mele
S-ar preschimba-n mărgăritare,
Din ele ca să-ţi fac avere,
Le-aş plânge fără de-ncetare.
De-aş şti că sângele din mine
S-ar preschimba în râu de aur,
Arterele mi le-aş deschide
Să-ţi fac din ele un tezaur.
(Alexandru Macedonski - De-as sti...)
Am facut o selectie de la Macedonski si Bacovia.Mi s-a facut dor de simbolism pentru ca imi doresc sa exprim fiecare gest, fiecare gand, fiecare nebunie, fiecare actiune printr-un simbol.Fiecare fenomen...Imi doresc sa neg gandirea telurica, stiiintifica, rationala.
Insasi implinirea logicii poeziei este de fapt atingerea absurdului.Traim in asa o lume de absurda si totusi negam importanta absurdului in cotidian si ne ascundem
dupa paravane prin poezii vesele
fara sens fara o aprofundare a lor.Asa ca lipsiti de sarcasm ne afundam in abisul zilnic si ramanem ancorati in profan.
Am inceput si am incheiat cu ce poezii dedicate ... Cam atat pentru azi ... Imi ajunge ... Ma simt obosita iar tu ai alte preocupari.Nu.Nu e un repros.N-am vorbit deloc azi.Doar atat s-a intamplat ... cred ... sper sa nu fie altceva. Te ... .
joi, 27 martie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
